SODOMA ŞI GOMORA

Motto:

Oare, aluatul răului

este, cu adevărat,

indestructibil? ...

Aşa cum s-a arătat,

după potop,

când oamenii s-au reînmulţit,

a crescut iarăşi nelegiuirea pe pământ.

Fărădelegea a atins punctul culminant

în celebrele cetăţi Sodoma şi Gomora,

unde bărbaţii s-au plâns că s-au săturat

până peste poate de istericalele nevestelor lor

şi de delirul lor teomanic,

din care cauză au deviat cu toţii

spre perversiuni sexuale.

Ei au legiferat

dreptul natural al omului

de a se culca bărbat cu bărbat,

decăzând, astfel, mai prejos decât animalele,

până acolo încât

era cât pe ce să-L siluiască sexual chiar şi pe Dumnezeu!

Sodomiţii au aruncat, astfel, în cârca femeilor,

greaua răspundere morală a distrucţiei propriei cetăţi,

imagine preînchipuitoare a nimicirii întregii umanităţi,

anticipare a disoluţiei finale, universale,

consecinţă ultimă a păcatului originar.

Lui Însuşi Domnul Dumnezeu nu I-a venit să creadă,

când a auzit ce s-a întâmplat.

Şi Domnul Dumnezeu a zis:

“Strigătul împotriva Sodomei şi Gomorei s-a mărit

şi păcatul este nespus de greu.

De aceea Mă voi pogorî pe Pământ chiar Eu

să Mă conving Personal dacă au lucrat

întrutotul după zvonul venit până la Mine;

iar de nu va fi aşa, voi şti!”

Domnul a trimis la Sodoma

doi îngeri care au luat chip de bărbaţi.

Sodomiţii, în clipa în care i-au văzut,

s-au adunat cu toţii, tineri şi bătrâni,

şi au tăbărât asupra celor doi bărbaţi străini,

voind să-i siluiască sexual.

Atunci Domnul Dumnezeu a exclamat:

- Cum, nelegiuirea sodomiţilor atât de mult a crescut

încât vor să-L agreseze sexual chiar şi pe Dumnezeu ?

Căci, cine primeşte pe acela pe care-l trimit Eu,

pe Mine Mă primeşte.

Dar cine batjocoreşte pe acela pe care-l trimit Eu,

pe Mine Mă batjocoreşte!

Şi Domnul Dumnezeu atât de tare s-a mâniat

încât a făcut să plouă imediat

foc şi pucioasă din cer peste Sodoma şi Gomora, aşa încât,

a şters urma acestor cetăţi definitiv de pe pământ.

Sodoma şi Gomora prefigurează Lumea de azi.

În zilele noastre,

Parlamentele ţărilor “creştine” au legiferat

“dreptul natural al omului”

nu numai de a se culca bărbat cu bărbat,

ci şi de a se cununa homosexualii în Biserică,

obligându-L, astfel, pe Dumnezeu

să binecuvânteze / să aprobe necondiţionat

această scârnăvie de neimaginat.

Dar Dumnezeu, din veşnicie a pregătit

Ziua cea mare a Judecăţii divine,

când va da foc planetei Pământ.

Atunci,

Pământul cu tot ce este pe el va arde,

cerurile vor trece cu troznet

şi elementele, de mare căldură, se vor topi .

Aşa că praful şi pulberea cosmică se va alege

de această creştinătate homosexuală,

apostată ...