Motto:
Cunoaşte vreun om cât de înalt este
Muntele Paranoiei Omeneşti
şi cât de adânc este
Abisul in care zace acesta? ...
A fost o vreme când toţi oamenii de pe pământ
vorbeau aceeaşi limbă,
aceea a consensului general
de a face numai rău.
Ei şi-au propus să zidească un turn
al cărui vârf să atingă cerul,
ca să-şi făurească, peste veacuri, un nume,
spre a-L sfida pe Dumnezeu!
Şi ar fi reuşit în întreprinderea lor,
dacă Dumnezeu nu le-ar fi încurcat acolo limbile.
Dar poetul crede că nu limbile le-a încurcat Dumnezeu,
ci minţile şi interesele.
Căci, iată, într-o familie, deşi vorbesc aceeaşi limbă,
oamenii nu se înţeleg între ei.
Iată, în sânul unui popor, deşi vorbesc aceeaşi limbă,
oamenii nu se înţeleg între ei.
Popoarele nu se înţeleg nu pentru că vorbesc limbi diferite,
ci pentru că Dumnezeu le-a luat minţile,
astfel că, deşi fiecare au aceleaşi interese,
interesele lor sunt contrare, după cum urmează:
- interesul de a se minţi unii pe alţii,
- interesul de a se înşela unii pe alţii,
- interesul de a se asupri unii pe alţii,
- interesul de a se nimici unii pe alţii.
Fiecare vrea ca el să fie stăpânul,
iar ceilalţi - slugile lui.
Cei tari reuşesc.
Cei slabi, ori se supun,
ori sunt nimiciţi cu desăvârşire,
ştergându-li-se numele de sub ceruri.
Aşa că lumea noastră este o mare babilonie,
adică o “încurcătură” nemaipomenită,
pe care mintea omenească n-o mai poate descurca,
ci numai Dumnezeu, dacă vrea !
Doamne, ai milă de noi, păcătoşii! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu