Motto:
«Oare, genul uman este condamnat pentru eternitate
să fie divizat în conducători şi conduşi,
în stăpâni de sclavi sus-puşi şi în sclavi supuşi?»
Aceasta este întrebarea
pe care Antonio Gramsci
a pus-o posterităţii ...
După ce Cain a fugit de la Faţa lui Dumnezeu,
el a locuit
în ţara Nod,
la răsărit de Eden.
Acolo a zidit o cetate
căreia i-a pus numele fiului său, Enoh.
Dar cum a reuşit să construiască cetatea,
de vreme ce toţi oamenii îl urau?
Căci, de unul singur, n-ar fi putut.
Acest lucru n-a fost posibil decât
în momentul în care Cain şi-a transformat
semenii în sclavi, în mod necondiţionat,
sub ameninţarea şi pedeapsa cu moartea.
Astfel Cain a inventat Sclavagismul.
El a transformat în sclavi
pe rudele sale de sânge,
fraţi, surori, nepoţi şi strănepoţi.
Lameh, unul dintre succesorii săi,
a decretat ca sacrosanct
dreptul stăpânilor de sclavi
de a dispune, după bunul lor plac,
de viaţa sclavilor din subordine,
fără a fi traşi de cineva la răspundere,
atunci când, ucigând pe doi dintre ei,
nevestelor sale le-a făcut cunoscut:
- “Ada şi Ţila, ascultaţi glasul meu,
nevestele lui Lameh, ascultaţi cuvântul meu!
Am omorât un om pentru rana mea
şi un tânăr pentru vânătăile mele.
Cain va fi răzbunat de şapte ori,
dar Lameh, de şaptezeci de ori câte şapte ”
Lameh s-a ridicat, astfel, mai presus de Dumnezeu,
înăsprind de şaptezeci de ori câte şapte
porunca pe care a dat-o El
cu privire la Cain, primul stăpân de sclavi.
De atunci până în ziua de azi
Lumea s-a împărţit
în stăpâni de sclavi nemiloşi
şi în sclavi supuşi,
în bogaţi şi săraci
din cauza inegalităţii istorice de şanse.
De atunci Sclavagismul n-a mai fost abolit;
el este doar îndulcit
în vremuri de pace,
dar se acutizează de fiecare dată
în vremuri de tulburări sociale,
când sclavii sunt aspru reprimaţi
cu bastoane, mitraliere, tancuri,
apoi sunt lăsaţi să moară de foame
dacă refuză să se supună stăpânirii
în mod necondiţionat.
În zadar declară ei greva foamei
şi-şi dau foc în pieţele publice:
gestul lor nu mai impresionează pe nimeni :
Nici fiicele Evei n-au avut o soartă mai bună.
Ele sunt sclavele bărbatului până în ziua de azi.
Căci fiicele Evei din ţările sărace
sunt vândute ca sclave în ţările bogate
de către aşa numiţii proxeneţi,
unde sunt nevoite să se prostitueze:
Iar, dacă se răzvrătesc,
sunt torturate sau ucise pe loc.
Ce să mai vorbim de copii?
Există copii abandonaţi,
copii aflaţi în dificultate,
copii înfiaţi de terorişti mafioţi
cărora li se pierde urma,
copii transformaţi în sclavi
sau donatori de organe,
copii abuzati sexual
copii bolnavi de SIDA,
copii drogaţi:
Şi toate acestea, acum,
la începutul Mileniului III,
când omul pretinde că s-a ridicat
pe cele mai înalte culmi de civilizaţie şi progres ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu