Ai milă, Doamne, de cei ignoranţi:
Ei nu ştiu cine sunt, de unde vin şi unde se duc …
Ai milă, Doamne, de cei ce se cred atoateştiutori:
Ei nu ştiu că nu ştiu nimic …
Ai milă, Doamne, de cei ce se cred Dumnezei:
ei nu conştientizează că sunt falşi dumnezei …
Ai milă, Doamne, de cei ce se poartă
de parcă n-ar mai muri niciodată …
Ai milă, Doamne, de cei ce văd tot timpul
doar jumătatea goală a paharului,
amarul din fundul lui …
Ai milă, Doamne, de cei ce obosesc
căutând fericirea în lumea de pe Pământ
şi, negăsind-o,
înnebunesc …
Ai milă, Doamne, de cei bolnavi,
dar care se cred sănătoşi
mai ales …
la cap …
Ai milă, Doamne, de cei ce li se pare
că este prea grea crucea
pe care le-ai pus-o în spinare
şi cârtesc tot timpul
pe Cale! …
Ai milă, Doamne, de cei ce, aflându-se la răscruce
şi neştiind pe ce Cale s-apuce,
se chinuie etern în dilema :
A fi sau a nu fi,
aceasta e problema …
Ai milă, Doamne,
de cei ce trăiesc în lumea aceasta doar cu trupul,
în timp ce, cu spiritul,
se refugiază într-o Lume proprie,
creată de mintea lor răvăşită de stres …
Ai milă, Doamne, de cei ce părăsesc lumea terestră
înainte de vreme,
pentru că n-o mai pot suporta …
Ai milă, Doamne, de toată făptura,
de toată creaţia Ta!
Ai milă, Doamne, şi de mine …
… păcătosul! …
(2003, 7 septembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu