Privit-am cu îngrijorare la Lumea Aceasta,
creată iniţial de Dumnezeu
după chipul şi asemănarea Sa,
dar stricată ulterior
de omul iresponsabil.
Şi am văzut că-mi displace profund.
Atunci a izbucnit în mine dorinţa irezistibilă
de a-i trece hotarul.
Alcoolul, stupefiantele, etnobotanicele
s-au oferit drept călăuză
să mă conducă în Rai.
În Noua Lume în care am pătruns
mi s-a revelat atât extazul sufletului
cât şi agonia unei vieţi lipsite de sens.
Vai mie, cei ce vând iluzii m-au păcălit zdravăn!
Ei s-au îmbogăţit de pe urma mea
în timp ce eu mi-am ruinat viaţa!...
Atunci un glas ca un susur blând, venind din ceruri,
mi-a mângâiat auzul:
- Veniţi la Mine toţi cei trudiţi şi împovăraţi
şi Eu voi da odihnă sufletelor voastre,
fără bani şi fără plată!
Iar eu, recunoscând glasul,
I-am răspuns:
- Ce ai cu mine, Iisuse Hristoase,
Fiul Dumnezeului Celui Preaînalt?
Ai venit aici să mă chinuieşti
înainte de vreme? ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu