- O, stea, ce-ai apărut brusc din infinit
şi te urcai maiestos înspre zenit,
minune dumnezeiască spre care priveam hipnotizat,
câte speranţe de viaţă nu mi-ai dat!
în clipa în care s-a demonstrat
că totul n-a fost decât minciună sfruntată!
Pentru ce m-ai minţit?
- Pentru a-mi fi bine numai mie!
- Aşadar, ţie ţi-e bine
doar când calci peste cadavre,
fără pic de mustrare de conştiinţă.
Acum înţeleg:
Eşti doar o umbră
care nu iubeşte pe nimeni,
nici măcar pe sine însăşi!
Tu te refaci în depărtări
mereu sub noi înfăţişări
spre a săvârşi noi amăgiri,
eternă Fata-Morgana! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu