IOV (7)

(Cap. din Cartea lui Iov)

Motto:

Cel din Labirint, pierzând contactul cu realitatea,

îi percepe nu numai pe semenii săi de afară,

şi pe Însuşi Dumnezeu, ca pe un duşman de moarte,

iar solicitarea ajutorului de la aceşti duşmani

este, pentru el, de neconceput …

(Iov i-a dat mai întâi dreptate lui Bildad;

apoi, delirul său de persecuţie iarăşi s-a declanşat,

aşa că a început din nou să-L acuze pe Dumnezeu.

Dar, mai bine, să-i dăm cuvântul lui Iov).

Zis-a Iov lui Bildad:

- Tu ai dreptate, în principiu, în tot ce spui,

dar nu ştii, oare, că Dumnezeu Se comportă ca şi cum

fiecare om ar avea un Dumnezeu al lui?

Este adevărat că Dumnezeu din ceruri este Atotputernic,

întrucât El a creat cerurile şi pământul!

Dar, în timp ce Dumnezeul tău este bun,

Dumnezeul meu este nedrept,

pentru că m-a agresat extrem de violent,

cu toate că eu sunt un om drept.

Şi, dacă suporţi, am să-ţi spun un lucru şi mai îngrozitor:

Dumnezeul meu Se comportă ca un dictator,

care face ce vrea, după bunul Său plac,

fără să-L poată trage cineva la răspundere,

fără să-L poată cineva întreba:“Ce faci ?”

El lasă în viaţă pe cine vrea

şi omoară pe cine vrea,

deopotrivă pe cel vinovat, ca şi pe cel nevinovat,

căci, în faţa Sa, toţi oamenii trec

drept vinovaţi!

Ba încă, îţi spun un lucru mult mai grav :

Dumnezeul meu Se comportă de parcă ar fi un psihopat,

întrucât El râde de toate încercările celui nevinovat

şi întreg Pământul l-a dat

în mâinile celor nelegiuiţi!

Căci El acopere ochii judecătorilor!

Dacă nu El, cine altul?

Atunci ce rost are să mai alerg la Dumnezeu?

Dacă, prin absurd, aş merge la judecată cu Ziditorul meu,

ştiu dinainte că nu mă va scoate nevinovat!

Şi dacă voi fi judecat vinovat,

pentru ce să mă mai trudesc degeaba?

Chiar dacă m-aş spăla cu zăpadă,

El m-ar cufunda în mocirlă

cu scopul de a mă scoate vinovat,

de s-ar scârbi până şi hainele de pe mine!

Dacă ar voí să Se certe cu mine,

dintr-o mie de lucruri n-aş putea să-I răspund la unul singur.

A Lui este înţelepciunea şi atotputernicia.

Cine I s-ar împotrivi fără să fie pedepsit?

Însă El nu este om ca mine

să mergem la judecată împreună.

Nici nu este vreun mijlocitor între noi

să-şi pună mâinile peste noi amândoi.

De aceea, nu mă mai tem de El

şi am curajul în faţă să-I spun

tot ce am de spus:

- O, Doamne, Dumnezeul meu!

M-am dezgustat de viaţă! Şi-Ţi vorbesc

în amărâciunea sufletului meu.

Arată-mi pentru ce te cerţi cu mine!

De ce eşti sadic ? De ce-Ţi place să dispreţuieşti

făptura mâinilor Tale,

în timp ce faci să-Ţi strălucească

bunăvoinţa peste sfatul celor răi?

Nu mâinile Tale m-au creat?

Şi acum vrei să mă nimiceşti,

când ştii bine că sunt nevinovat!

De ce Te comporţi ca un pervers?

Acum ştiu ce ascundeai în inima Ta:

Dacă păcătuiesc, să mă pândeşti

şi să nu-mi ierţi fărădelegea!

Cu Tine, Doamne, nu se poate nicicum:

Dacă sunt vinovat, vai de mine!

Dacă sunt nevinovat,

mă urmăreşti ca un leu

şi mă loveşti cu lucruri de mirat!

Îmi pui împotrivă noi martori

şi mă năpădeşti cu o droaie de nenorociri!

O, de nu m-aş fi născut

aş fi ca şi cum n-aş fi fost!

Nu sunt zilele mele şi aşa destul de puţine?

Lasă-mă măcar să răsuflu un pic

înainte de a mă duce în ţara negurii adânci,

unde domneşte umbra morţii şi neorânduiala,

unde lumina este ca întunericul

şi de unde nimeni nu se mai întoarce!

Acolo voi lua cu mine un singur lucru,

voi lua cu mine mângâierea, bucuria,

că nu Ţi-am călcat niciodată porunca! …