Numele meu e Adam
şi mie mi-e o frică teribilă de reîncarnare,
mai ales de când am aflat
că, la prima întrupare a spiritului meu pe Pământ,
am murit ca blestemat
pentru că, în loc s-ascult de Dumnezeu,
am ascultat de glasul nevestei mele.
De atunci mi-a mers în viaţă numai rău.
De atunci mi-e o frică teribilă de blesteme.
La a doua încarnare am murit înnecat
în apele Potopului lui Noe.
De atunci mi-e frică teribilă de inundaţii.
La a treia încarnare am căzut lovit
de trăznetul lui Zeus, pe care l-am mâniat.
De atunci mi-e o frică teribilă de fulgere şi tunete.
În altă viaţă mi-a căzut un meteorit în cap.
De atunci mi-e o frică teribilă de stele,
mai ales de cele căzătoare.
În altă viaţă m-a muşcat un şarpe cu clopoţei.
De atunci mi-e frică teribilă de şerpi
şi de toate celelalte târâtoare.
În altă viaţă am fost ucis de un roi de albine,
care au năvălit, din senin, peste mine.
De atunci mi-e o frică teribilă de albine.
În vieţile următoare am murit, pe rând,
sfâşiat de lupi, de lei, de tigri, de râşi.
De atunci mi-e o frică teribilă de tot felul de fiare.
În altă viaţă am furat
o coajă mucegăită de pâine,
că n-aveam ce să le dau la copii de mâncare.
Oamenii m-au prins şi m-au spânzurat.
De atunci îmi este o frică teribilă de ... oameni …
Apoi m-am încarnat
într-un înfricoşător împărat.
Supuşii au pus mâna pe mine şi m-au târât
din Palatul Augustalilor pe Stânca Tarpeeană,
de unde m-au îmbrâncit în Abis.
De atunci mi-e frică teribilă de locurile înalte din societate
şi de prăpăstiile care se află doar la un pas.
În altă viaţă m-am sinucis,
pentru că L-am vândut şi L-am trădat
pe Dumnezeul întrupat.
De atunci sânt mereu dualizat:
de o parte sânt chinuit de teribila frică de moarte,
de altă parte,
primesc mereu, din Necunoscut, puternice impulsuri suicidare,
în momentele de permanentă criză sufletească.
În altă viaţă am ucis-o pe mama,
căci, neputând să mă nasc,
mama a murit la cezariană.
Crescând nmare, m-am angajat mercenar
la un mare împărat.
Duşmanii m-au fugărit,
m-au prins şi m-au decapitat
într-un mare câmp deschis,
unde nu era loc să mă ascund
spre a scăpa de moarte.
De atunci mi-e o frică teribilă de spaţiile vaste, deschise.
În viaţa următoare am murit otrăvit
de soţia mea,
care era roasă de gelozie.
De atunci mi-e o frică teribilă de femei.
Apoi am murit de sifilis.
Dumnezeu m-a pedepsit
pentru că mi-am înşelat soţia.
De atunci mi-e o frică teribilă de bolile venerice.
În altă viaţă am făcut infarct şi am decedat,
pentru că foarte tare m-am speriat
de un strigoi pe care l-am întâlnit noaptea pe drum.
De atunci mi-e frică teribilă de stafii.
În altă viaţă am fost magistrat
şi am condamnat-o la moarte pe Ioana d’Arc
prin ardere pe rug,
căci Justiţia este mâna dreaptă a Puterii.
În viaţa următoare am fost ars pe rug
dintr-o eroare judiciară.
Dumnezeu m-a pedepsit
să-nvăţ să nu-i mai judec pe oameni greşit.
De atunci îmi e o teamă teribilă de foc,
dar mai ales de incompetenta Justiţie umană.
În altă viaţă am murit împuşcat.
De atunci mi-e o frică teribilă de armele de foc.
În altă viaţă m-a ucis fiul meu
din cauza unor certuri familiale.
De atunci a rămas vorba:
Vai de părinţii care n-ascultă de copii.
În altă viaţă am murit
părăsit de oameni şi de Dumnezeu.
De atunci mi-e o frică teribilă de singurătate.
În antepenultima viaţă am murit de supărare
că mi-am vândut casa şi am dat banii
la o foarte prosperă vrăjitoare,
să-mi rezolve anumite probleme personale, vitale,
dar vrăjitoarea m-a înşelat.
De atunci nu mai am încredere în vrăjitoare,
de atunci cred numai în Dumnezeu.
În penultima viaţă, poet fiind, am fost asasinat,
pentru că prea tare i-am supărat
pe unii dintre oameni
cu poeziile mele.
De atunci mi-e frică teribilă să scriu cărţi.
Dar mă opresc aici,
pentru că v-aş plictisi să vă povestesc
toate cele cinci sute de vieţi
de care şi-a adus aminte şi Budha.
Oricum, sânt curios să văd
ce sfârşit tragic mi-o fi rezervat
Karma mea imparţială, deci nemiloasă,
pentru viaţa curentă …
(2002, 25 august)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu