PĂCATUL ORIGINAR (1)

Motto:

Spuneţi ce se va întâmpla în vremile din urmă

ca să ştiu că sunteţi dumnezei.

Faceţi măcar ceva bun sau rău, ca să vă încercaţi puterea!

Isaia 41.23

Adam şi Eva se plimbau fericiţi

prin grădina Eden.

Ajungând la pomul cunoştinţei binelui şi răului,

Eva l-a întrebat:

- Ce pom e acesta?

Adam i-a dat răspuns cu trimitere

la pulsiunile de moarte:

- Acesta este pomul

despre care Dumnezeu a zis

să nu mâncăm din el

ca să nu murim.

Viaţa telurică palpita prin toţi porii fiinţei Evei.

Neîncrezându-se în vorbele pe care Dumnezeu

le spusese bărbatului ei,

curiozitatea femeii s-a trezit

şi un gând potrivnic în inimă i-a încolţit:

“Dar dacă Dumnezeu a minţit?

Nu cumva El vrea să păstreze nemurirea doar pentru Dânsul?

Aici se ascunde un mare secret :

Hotărât că nu vom muri!

Dimpotrivă, mâncând din pomul oprit,

vom cunoaşte binele şi răul,

vom fi ca Dumnezeu!”

Şi Eva, cedând primului impuls,

a întins mâna

şi a mâncat din pom.

Apoi, stupefiată, a constatat

că n-a ajuns ca Dumnezeu,

ci a ajuns doar dumnezeea

bărbatului ei:

Se declanşase într-însa

pulsiunea sadică de dominanţă asupra Lumii,

care este o pulsiune de moarte, întrucât

dominanţa implică violenţă psihică

şi, adesea, fizică.

Femeia n-a conştientizat

că a început să se iubească preponderent doar pe sine,

devenind prima Homo sapiens egoistă, deci agresivă,

din Lume,

devansându-l, astfel,

pe bărbatul ei.

Eva i-a zis lui Adam:

- Te anunţ în mod festiv, oficial,

că eu,

răzvrătindu-mă împotriva lui Dumnezeu

şi a bărbatului meu,

am instituit

... Matriarhatul!

Din clipa aceasta, eu sunt dumnezeul tău!

De acum înainte, de mine să asculţi!

Şi iată prima poruncă pe care ţi-o dau:

Primeşte, Adame, din mâna mea

şi mănâncă din pomul oprit!

Să nu-ţi fie frică de moarte!

Căci, chiar dacă vom muri,

vom deveni nemuritori

prin fiii pe care Dumnezeu ni i-a promis

când, binecuvântându-ne, ne-a poruncit

să ne-nmulţim, să umplem pământul!

Astfel Eva a transformat

pulsiunea de moarte

- de care se temea Adam -,

în pulsiune de viaţă,

cele două contrarii fiind relative,

putând, adică, trece lesne

unul în celălalt.

De aceea Eva a fost supranumită

mama tuturor celor vii.

Răspunzând, Adam i-a grăit:

- O, Eva, de-acum ştiu că vei muri,

fiindcă ai mâncat din pomul oprit

fără aprobarea lui Dumnezeu

şi fără acordul meu!

De supărare, simt că îmi pierd minţile!

Dar eu atât de mult te iubesc

încât fără tine nu pot să trăiesc!

Să mor alături de tine, primesc,

făcându-mă părtaş cu tine

la înstrăinarea noastră comună

faţă de Dumnezeu.

Iată, partea s-a înstrăinat de Întreg,

deşi continuă să fiinţeze

în sânul Întregului.

Aşa vom cunoaşte

binele şi răul,

viaţa şi moartea.

Ce va mai fi după aceea,

vom vedea pe parcurs ...