Pământul este mama noastră comună.
Ea ne hrăneşte cu lapte şi miere
şi ne culcă la sânul ei.
Iar noi, drept mulţam,
i-am tuns părul
(defrişându-i pădurile),
i-am supt laptele
(secându-i izvoarele),
i-am răscolit măruntaiele
(scoţându-i aurul şi diamantele)
şi i-am făcut răni adânci,
aruncând într-însa
cu bombe atomice.
Atunci Pământul s-a supărat
şi a început
să nu ne mai rabde,
aruncând după noi
cu secetă, inundaţii, cutremure
şi alte calamităţi naturale
sau artificiale,
nimicitoare …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu