Râmele


În vremurile ploioase

găseam râme în apa din izvor,

zbătându-se în spasmele morţii.


Crezând că au căzut fără voia lor,

mi se făcea milă de ele

şi le scoteam la mal.


Dar, vai, stupoare :

Ele reveneau de fiecare dată în apă.

Am înţeles atunci că doresc

să se … sinucidă!


Le-am întrebat:

- De ce faceţi aceasta?


Mi-au răspuns:

- Vremea noastră a sosit

să părăsim Lumea voastră

pentru că n-o mai suferim!


Dar, totuşi, o iubim

şi vrem să-i fim de folos

şi după moartea noastră! …


Neînţelegând semnificaţia adâncă

a acestor cuvinte,

am aşteptat curios

să văd ce se mai întâmplă.


Pe măsură ce-şi epuizau energia,

opuneau o rezistenţă din ce în ce mai mică

şuvoiului care le ducea, cu mici popasuri,

în apele tumultoase ale râului din apropiere,

unde deveneau rapid

hrană pentru peşti! ...

Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu