REVELAŢIE ŞI RAŢIUNE

După ce primii atei ai Antichităţii

au izgonit Zeii de pe Pământ,

ei au renunţat la revelaţia divină

ca formă fundamentală de cunoaştere,

reţinând, pentru dânşii,

doar forma de cunoaştere raţională.

Atunci Dumnezeu a lăsat Umanitatea

în voia minţii ei blestemate,

spre a culege roadele

nesăbuinţei sale.

Şi oamenii s-au aşternut serios la lucru:

ei au elaborat o mare varietate

de ipoteze, teorii, concepţii contradictorii,

mai mult sau mai puţin eronate

asupra modului de alcătuire şi fiinţare a Lumii.

- Materia primă din care e alcătuit Universul

este Focul ! Ziceau unii dintre dânşii.

Alţii ziceau că e apa; alţii aerul; alţii eterul.

Aristotel era convins că Pământul se află în centrul Lumii.

Aristarh din Samos l-a contrazis,

susţinând că Soarele, nu Pământul se află în centrul respectiv,

motiv pentru care a fost băgat la puşcărie!

De atunci prigoana împotriva celor ce susţineau

că Soarele se află în centrul Lumii

a durat aproape două mii de ani,

mulţi dintre ei fiind arşi pe rug

de către Inchiziţie.

Discordia a devenit Zeul Suprem

al Cunoaşterii Omeneşti Raţionale,

un zeu neînduplecat şi crud

care a făcut mare mulţime de victime.

Fiecare este proprietarul unor adevăruri închipuite

(a unor prejudecăţi)

pe care şi le proclamă Adevăr absolut,

în virtutea căruia nimeni nu suportă să fie contrazis.

Aşa că oamenii nu se mai înţeleg între ei!

Atunci sofiştii, înspăimântându-se, au afirmat

că omul raţional a devenit

măsură a tuturor lucrurilor,

adică un dumnezeu

care prescrie Existenţei

Legile pe care i le dictează intelectul său,

după cum i se năzare,

sau după interesele sale.

Dar sofiştii n-au fost înţeleşi,

fiind ridiculizaţi ulterior

şi daţi ca exemplu negativ,

precum că ar fi nişte oameni rătăciţi,

ce nu ştiu să-şi utilizeze corect raţiunea.

Derutaţi şi exasperaţi

de neputinţa cunoaşterii raţionale,

de regula cunoaşterii prin erori veşnic repetate

cu urmări atât de nefaste pentru Societate,

elevatorii de comori din adâncurile pământului s-au răsculat

şi au strigat :

- “Noi muncim, noi nu gândim!

Moarte intelectualilor!

Ei conduc Lumea din greşeală în greşeală

spre distrucţia finală,

în timp ce noi ne sacrificăm vieţile

muncind ca nişte sclavi pentru dânşii

să le facem viaţa plăcută, uşoară!”

Tinerii şi-au dezvelit pieptul în faţa mitralierelor

şi au strigat:

- "Vom muri şi vom fi liber!"

Iar cei ce deţin Puterea

au concluzionat :

- “Când auzim vorbindu-se de cultură

ne vine să punem mâna pe pistol!

Păcat că se defrişează pădurile

spre a fi transformate în cur-papyr,

în majoritatea cărţilor fiind scrise

doar prostii! …

Decât să intrăm în librărie

să cumpărăm o carte,

mai bine cumpărăm o bere,

sau ţigări,

sau îi cheltuim cu femeile frumoase!

Iar dacă se întâmplă vreodată

să avem nevoie de o carte,

o cerem de la vecini, de la prieteni, de la cunoscuţi,

şi apoi ne prefacem că uităm să le-o restituim,

pentru ca oricine intră în casele noastre

să vadă că avem şi noi cărţi,

să nu creadă că sântem nişte inculţi!

Cititul cărţilor, o pierdere de timp,

uzură de creier ce duce la nebunie!

Femeile au descoperit

că aceia care citesc mult

au o vigoare bărbătească scăzută!” …

x

x x

Renunţarea la forma de cunoaştere prin revelaţie

în favoarea cunoaşterii raţionale

a condus omenirea la un impas,

în atare condiţii înşişi Cei aflaţi la putere

fiind derutaţi.

Pierzându-şi încrederea în capacitatea Omului

de a depăşi dualismul minţii sale,

ei au comis imensa eroare

de a diviza Omenirea

în Bogaţi şi Săraci.

Apoi, Bogaţii, văzând ce mare plăcere le procură,

n-au mai voit, în ruptul capului,

să renunţe la această postură.

Tendinţa latentă majoritară

de a se cultiva cu predilecţie

frumuseţea trupului şi urâţenia sufletului

s-a oficializat,

Puternicilor Lumii

situaţia fiindu-le pe plac.

Aşa că societatea

cheltuie sume fabuloase

pentru stomac,

plăceri sexuale

şi sport,

în timp ce fondurile pentru cultură

au fost drastic diminuate

iar înţelepţii cetăţii – marginalizaţi.

În atare condiţii,

mulţimea este mult mai facil

de manipulat / de exploatat.

Gloata este ţinută premeditat

în gaze, fum şi întuneric,

spre a nu se lumina la cap,

ca să nu-i tragă la răspundere

pentru faptul că, de mii şi mii de ani,

este menţinută necondiţionat

în statutul de sclavi.

Dacă n-ar fi aşa,

Oficialităţile de mult timp ar fi luat

măsuri radicale

în vederea micşorării distanţei enorme

dintre Bogaţi şi Săraci.

Ieşirea omenirii din acest cerc vicios?

Vindecă-te, omule, de teomanie,

întorcându-te la forma de cunoaştere prin revelaţie,

alături de cunoaşterea raţională

complementară,

şi vei scăpa de necaz! …

(2002, 27 iulie)