Supunându-mă odată unui test,
un psiholog, printre altele, m-a întrebat:
- Te rog să-mi spui
care culoare îţi place mai mult?
I-am dat următorul răspuns:
- Imi place trandafiriul buzelor iubitei mele
şi roşul din obrajii copiilor sănătoşi.
Imi place rozaliul Soarelui-în-răsărit
şi roşul-sângeriu al Soarelui-în-asfinţit.
Imi place verdele-crud al plantelor în devenire
şi verdele-copt al frunzelor mature.
Îmi place galbenul-pai al lanurilor de grâu,
auriul merelor din Grădina Hesperidelor
şi galbenul strident al fructelor-lămâi.
Îmi place oranjul fructelor de portocal
şi arămiul vinului din cupa de cristal.
Îmi place albastrul apei limpezi din piscină
şi azuriul cerului senin.
Imi place plumburiul norilor de ploaie
şi surul părului de oaie.
Îmi place indigoul florilor de mai
şi violetul florilor ce cresc pe plai.
Îmi place albul sufletului imaculat
şi negrul cerului înstelat.
Auzind acestea, psihologul, indignat,
mi-a comunicat
rezultatul testului:
- Dacă ai fi preferat
o singură culoare,
aş fi concluzionat
că suferi de Psihopatie monomorfă.
Dar, pentru că le preferi pe toate,
mi-am dat seama că suferi de Psihopatie polimorfă,
motiv pentru care îţi dau verdictul că reprezinţi
un mare pericol social.
Căci galbenul e gelozie,
gri-ul este nerozie,
albastrul e făţărnicie,
verdele e paranoia,
roşul este violenţă,
iar violetul - demenţă.
Deci tu le ai pe toate!
Consternat
de rezultatul testului,
la rândul meu i-am replicat:
- Vai vouă, inventatori de semnificaţii preconcepute,
care vedeţi doar jumătatea goală a paharului,
ca şi cum omul n-ar mai avea nimic frumos într-însul!
Vă deplâng, orbi spirituali, deţinători ai „adevărului absolut”,
care vedeţi doar paiul din ochiul aproapelui,
dar nu şi bârna din proprii voştri ochi! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu