Trăiesc într-o Lume albastră.
Planeta pe care vieţuiesc
este albastră.
Cerul este albastru.
Marea este albastră.
Ziua este albastră.
Noaptea este albastră.
Apa pe care o beau
este albastră.
Aerul pe care-l respir
este albastru.
Pâinea pe care o mănânc
este albastră.
Salariile şi pensiile oamenilor muncii
sunt străvezii
de albastre.
Frigul din locuinţă
este albastru.
Corupţia este albastră.
Teroarea este albastră.
Războiul este albastru.
Ochii celor ce veghează la liniştea noastră
sunt albaştri.
Relaţiile dintre oameni
sunt albastre.
Speranţa este albastră.
Situaţia este albastră.
Viaţa este albastră.
Dragostea este albastră.
Inima este albastră.
Sângele nobililor este albastru.
Totul, totul este aici
înspăimântător de albastru.
Doar sângele baronilor postcomunişti
îmbogăţiţi peste noapte,
a rămas tot roşu,
în timp ce îndelunga noastră răbdare
este lipsită de orice culoare…
politică …
Să sufăr eu, oare,
de daltonism? ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu