- Spune-mi, Satano,
cine eşti,
cu ce te ocupi
şi de când exişti pe Lume?
- Eu nu sunt de ieri, de alaltăieri,
nici de două mii de ani,
cum cred unii teologi,
ci exist din veşnicii,
căci eu sunt Duhul întunecat al Materiei.
Eu sunt de-o vârstă cu Dumnezeu!
Misiunea mea este de a-l ispiti pe orice om
spre a-l face să-mi slujească numai mie
din veşnicie în veşnicie.
Eu Îl ispitesc chiar şi pe Dumnezeu
când Se încarnează în trup material,
spre a-L determina să devină
un slujitor de-al meu pe vecie.
Căci Legea după care fiinţez eu,
Legea păcatului şi a morţii,
Legea plăcerilor materiale,
se opune, se luptă mereu
împotriva Legii lui Dumnezeu,
Legea Duhului de viaţă în Hristos Iisus.
Aşa că eu, chiar dacă aş vrea,
nu pot să-I fiu plăcut lui Dumnezeu.
Eu sunt eternul mort-viu,
care, deşi sunt viu,
sunt mort în greşelile mele.
Căci mie îmi face o deosebită plăcere
să mă hrănesc doar din dulceaţa de-o clipă
a păcatului.
- De ce nu te pocăieşti, Satano?
Oare, n-ai învăţat chiar nimic
din bogata ta experienţă de viaţă
acumulată în atâtea veşnicii?
Iar, în caz contrar,
cum de nu te nimiceşte Dumnezeu
pe vecie,
să nu mai exişti de loc?
- Oh, te credeam mai inteligent,
dar constat că n-ai înţeles nimic!
Ţi-am spus doar că eu sunt
Duhul inferior al Materiei,
aşa că eu nu pot fi nimicit
decât odată cu toată Materia
din întregul Univers!
Şi cum Materia este indestructibilă,
şi eu sunt indestructibil.
Eu nu pot să fiu decât biruit
dar nu pot fi niciodată nimicit,
căci eu sunt nemuritor!
Dar mi-e teamă că sunt un limbut,
că m-a luat gura pe dinainte
şi am vorbit, deja, prea mult,
aşa că interviul meu se opreşte aici …
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu