Motto:
Lumea toată e o scenă,
iară oameni-s actori.
W. Shakespeare
Omul nu este stăpân
pe destinul lui.
El nu poate primi decât
ce-i este dat din cer.
Aşadar,
Acolo se trag sforile.
Dumnezeu este Sforarul,
noi suntem păpuşile.
El scrie piesele de teatru,
noi le jucăm.
Distribuţia rolurilor
o face El.
Actor principal,
Însuşi Dumnezeu.
Actori secundari:
omul,
îngeri, demoni, heruvimi …
Acţiunile sunt captivante,
cu eroi pozitivi
şi negativi.
Diversitate de roluri
infinită:
îndrăgostiţi, intriganţi,
părinţi, copii şi savanţi;
hoţi, politruci, demagogi şi corupţi,
terorişti, imbecili, idioţi,
parcă sunt mai numeroşi cei răi
decât cei buni.
Actorii secundari
nu-şi cunosc rolul dinainte:
el se revelează pe parcurs,
pe măsură ce Păpuşarul trage de sfori.
De aceea viaţa ne pare plină
de neprevăzut.
M-am tot întrebat:
Trece, oare, actorul drept vinovat
pentru rolul negativ ce i s-a încredinţat?
În faţa oamenilor, da.
În faţa lui Dumnezeu, nu.
Nu e vinovat vulturul
că a mâncat porumbiţa.
Nu e vinovat lupul
că a devorat oaia.
Creatorul a conceput viaţa
ca pe un joc ce are
regulile lui.
Aşadar, în faţa lui Dumnezeu,
nu eşti vinovat de rolul ce-l joci.
Vinovat eşti doar atunci
când, supărându-te,
refuzi rolul ce ţi s-a dat,
sau te abaţi de la regulă …
(2003, 11 septembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu