Mi-e teamă teribilă de prăpastia
dintre eul individual şi eul social.
Căci societatea, fiind formată din indivizi,
nu s-a aflat încă precis
care dintre ei este efectul şi care este cauza :
individul sau societatea?
Individul nu-şi caută nefericirea în sine însuşi,
ci în societate:
doar ceilalţi sunt socotiţi vinovaţi
de nefericirea lui.
La rândul ei, societatea
privind realitatea
prin prisma deformantă
a tot felul de prejudecăţi,
percepe individul ca pe un monstru
care trebuie, neapărat,
ostracizat / marginalizat,
fără ca ea (societatea) să fie în stare
să-şi vadă şi defectele ei generale.
Oh, mi-e o teamă teribilă de falia
dintre individ şi societate,
generatoarea unui cerc vicios
ce produce atâta disfuncţionalitate,
şi atâta anxietate
individului stresat …
(2002, 27 iulie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu