COSMOPHOBIE (1)

I

Mi-e frică teribilă de capitalismul sălbatic

deghizat în economie de piaţă

ce fiinţează pe bază de "competitivitate",

înţeleasă ca furt de idei plus iuţeală de mână,

plus răutate.

Capitalismul sălbatic / economia de piaţă

nu este perfectă,

dar "s-a dovedit" mai viabilă

decât socialism-comunismul,

cea mai "umană" formă

de societate.

Secretul?

Capitalismul sălbatic / economia de piaţă

distruge solidaritatea dintre oameni,

transformând Societatea

într-un Balaur cu miliarde de capete

care se sfâşie necontenit între ele.

II

Mi-e frică teribilă de Lumea în care trăiesc,

o Lume tot mai săracă-n iubire,

tot mai bogată în ură şi-n nesimţire,

în care oamenii prea des se batjocoresc!

O Lume demonizată, îngâmfată, egoistă, iresponsabilă, care

nu se gândeşte că planeta ce o găzduieşte

aparţine şi generaţiilor viitoare.

Căci ea se conduce după deviza societăţii de consum:

“ Nouă să ne fie bine,

după noi, potopul!

Haideţi să devorăm rapid toate bogăţiile

solului şi subsolului,

să fim fericiţi!"

Şi lăcustele migratoare

s-au ţinut de cuvânt:

au secătuit rezervele Terrei

în două-trei sute de ani.

Dar, iată, Pământul a început să se răzbune

prin perioade de secetă cumplită,

ce alternează cu inundaţii catastrofale.

Şi acesta nu este decât

începutul durerilor!

Se va trezi, oare, în timp util,

hipofrenul, la realitate?

Oh! Mi-e o frică teribilă de Lumea aceasta

inertă, împietrită, iresponsabilă, dar care

se pretinde

sapienţială! ...

(2002, 27 august)