Confesiunea unei femei depresive
Frica teribilă de câini m-a apucat
de când o haită flămândă de câini comunitari
s-a repezit la noi pe stradă
şi ne-a muşcat,
aşa că eu am văzut moartea cu ochii,
iar sora mea a decedat,
sfâşiată de câinii flămânzi.
Nici nu ştiu prin ce minune eu am scăpat.
Noapte de noapte îi visez
cum se reped la mine cu gurile căscate,
lătrând furios şi clănţănind din dinţi
ca să mă sfăşie,
aşa că, de atunci,
viaţa mea s-a transformat
în iad.
Insomnia şi frica permanentă de câini
m-au făcut să dau în depresie,
să-mi pierd toată pofta de viaţă.
Mi-e frică să mă mai duc la piaţă,
dar mai ales la serviciu,
aşa că stau tot timpul închisă în casă.
Am mare noroc cu soţul, care mă înţelege
şi mi-aduce de mâncare,
că, altfel, aş muri de foame.
Oare, cum s-a întâmplat
că cel mai bun prieten al omului s-a transformat
în cel mai mare duşman al său?
Tot gândindu-mă, am realizat
că aceasta s-a întâmplat
de când câinilor li s-a acordat
drepturi mai mari decât la oameni.
Astfel, nu mai avem voie să le zicem Câini vagabonzi
sau maidanezi,
ca să nu-i jignim,
ci trebuie să ne adresăm respectuos
cu apelativele:
Câini comunitari,
fiinţe necuvântătoare.
Oamenii se pot agresa reciproc,
se pot ucide între ei,
fără ca justitia să-i pedepsească pe ucigaşi.
În schimb, pe câini
n-avem voie să-i agresăm,
n-avem voie să-i castrăm,
n-avem voie să-i eutanasiem,
sub sancţiunea de amendă penală sau închisoare.
Aşadar, constat cu stupoare
că o Mână Nevăzută îi protejează pe câinii comunitari.
Am înţeles acum de ce avem obligaţia morală să-i hrănim,
să-i protejăm, să-i înmulţim,
până când vor deveni mult mai numeroşi decât oamenii:
Dumnezeu a hotărât
că specia „Homo sapiens humanus”
trebuie să dispară de pe pământ,
spre a fi înlocuită
cu o nouă specie, numită
„Homo sapiens caninus”,
care s-a dovedit a fi
infinit mai credincioasă
Marelui Stăpân.
Aşa că, în final,
toţi oamenii vor muri
sfâşiaţi de Câini.
Oh, mi-e o frică teribilă de Câini
şi, mai ales, de Oamenii-Câini.
2011, 1 martie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu