Mi-e frică teribilă de responsabilitate.
Căci frica de responsabilitate este Păcatul originar
pe care l-au comis strămoşii noştri comuni,
Eva şi Adam,
şi pe care-l avem în sânge, în instinct,
toţi descendenţii lor.
Adam, când a mâncat din Pomul oprit,
n-a binevoit
să-şi asume responsabilitatea faptei sale,
ci a dat vina pe Eva,
iar Eva, la rândul ei, l-a învinuit pe şarpe.
Aşadar, ei au inventat
„prezumţia de nevinovăţie”,
ridicată la rangul de politică oficială, de stat,
de către jurisprudenţa actuală.
Legea este aceea care îmi dă dreptul
să nu-mi recunosc vina,
aşa încât,
întotdeauna „celălalt” e vinovat,
dar „eu”, niciodat`.
Aşa că unde s-a mai pomenit
ca un şef de stat, un ministru,
un procuror, judecător ori avocat,
sau orice alt infractor/greşitor
să-şi asume vreodat`
responsabilitatea pentru faptele sale reprobabile?
„Acesta este semnul caracteristic
al gravei boli mintale numite paranoia,
de care suferă întreaga specie umană,
de care suferă în special
justiţia omenească”,
zis-a poetul.
"Acesta este complexul psihanalitic
al biblicului rege-judecător David,
care a condamnat la moarte pe unul dintre supuşii săi
pentru o anumită faptă,
în timp ce sieşi nu şi-a aplicat nicio pedeapsă
când a comis aceeaşi faptă”,
exclamat-a poetul.
Aşa că justiţia omenească este doar pentru alţii „ciumă”,
în timp ce pentru sine este întotdeauna „mumă”,
expresia cea mai înaltă a instinctului de conservare.
Atunci a intrat în acţiune Justiţia Divină,
care l-a pedepsit drastic pe regele-judecător David,
după cum citim în Sfânta Scriptură.
Fiindcă dreptatea trebuie în mod obligatoriu înfăptuită
din necesitatea menţinerii echilibrului cosmic:
Când justiţia omenească nu-şi face Sfânta datorie,
intervine, prin compensaţie, Justiţia Divină,
care „nu bate cu paru, ci bate cu amaru”,
după cum zice poporul,
în marea sa înţelepciune.
Cu toate că eu ştiu toate acestea,
nu recunosc niciodată că am greşit,
fiindcă mie mi-e frică teribilă să-mi asum responsabilitatea,
mi-e frică să nu fiu pedepsit.
Oh, mi-e o frică teribilă de responsabilitate.
2011, 4 martie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu