Mi-e frică teribilă să mai rostesc Cuvântul
de când am aflat
că cei ce l-au inventat
îşi revendică zgomotos
dreptul de autor
asupra lui.
La Origine,
Dumnezeu a creat toate fiinţele
şi toate lucrurile
şi l-a însărcinat pe Adam
să le dea un nume,
făcându-l astfel co-părtaş
la Creaţie,
după cum citim
în Sfânta Scriptură.
Aşadar, dreptul de autor
asupra Creaţiei
aparţine lui Dumnezeu,
iar dreptul de autor asupra cuvântului
aparţine omului,
cuvintele fiind, la origine, oferite ca dar,
spre binele tuturor.
Ulterior,
gânditorii au observat
că aranjarea anumitor cuvinte
într-o anumită ordine
are drept rezultat
un lucru minunat,
pe care l-au numit
Idee
(şi care poate fi bună sau rea).
Şi gânditorii s-au autoproclamat
făuritori de idei
şi şi-au revendicat
dreptul de autor
asupra lor.
Aşa că oricine foloseşte ulterior
respectiva ordine de cuvinte,
este acuzat
imediat
de furt de idei
şi riscă să fie acţionat
în justiţie
pentru daune morale
şi materiale.
De când am aflat aceasta,
foarte tare m-am speriat
şi m-am hotărât să nu mai folosesc deloc cuvintele
aşezate într-o anumită ordine,
ci numai la întâmplare.
Atunci s-a întâmplat
un lucru tare ciudat:
Gânditorii m-au acuzat
că sufăr de lipsă de coerenţă în gândire,
mi-au pus diagnosticul de afazie / disfazie / alalie
şi m-au internat la Psihiatrie.
Văzând aceasta, şi mai tare m-am speriat
şi m-am hotărât să nu mai folosesc de loc cuvintele,
aşa că devent-am mut.
Dar nici aşa conflictul nu s-a rezolvat
deoarece,
începând să comunic cu semenii prin semne,
cei care au inventat semnele respective,
revendicându-şi dreptul de autor
asupra lor,
m-au acţionat în justiţie
şi m-au băgat la puşcărie,
spre a-mi petrece acolo restul de zile.
Ne mai găsind nicio ieşire
din această mare nenorocire,
am optat să ies în afara spaţiului şi a timpului
şi să mă prefac
în stană de piatră …
2011, 27 martie
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu