ACAROPHOBIE

Mi-e o frică teribilă de legende

şi de locurile legendare!

Căci ele evocă fapte tragice, ieşite din comun,

întâmplări neverosimile, inexplicabile, iraţionale,

care s-au produs în vremuri mai îndepărtate

sau mai apropiate,

şi care mi s-ar putea întâmpla şi mie.

De pildă, la noi în localitate,

există un turn medieval

pe vârful unui deal.

O parte din zidul lui a fost dinamitat de localnici

pentru ca, din pietrele lui, să-şi construiască sălaşuri.

Stau adesea şi privesc la ce a mai rămas

şi încerc să-mi imaginez toate câte or fi fost.

Aici au trăit cândva oameni

care au luptat, au iubit, au urât, au deznădăjduit şi au sperat.

Câte legende nu s-or fi ţesut, câte drame nu s-or fi consumat!

O, dacă pietrele ar putea să vorbească,

ele ar avea multe de relatat!

Umbrele morţilor nedreptăţiţi îmi cer ajutor,

dar ce pot să fac?

O teamă surdă, nelămurită, din altă Lume,

pune stăpânire atroce pe mine:

Este teama de Necunoscutul

ce-şi are izvorul în Trecutul,

pe care nu-l cunosc …

(2001, 26 octombrie)