ASTENOPHOBIE

Mi-e teamă teribilă de oboseală!

Mi-e teamă că am ostenit pe cale

luptându-mă în van cu morile de vânt,

cu veşnicele speranţe nerealizate,

cu argintul viu care, printre degete, mereu mi se strecoară,

cu pietroiul lui Sisif, pe care,

după ce l-am urcat cu mare trudă în vârf de munte,

scapă iarăşi la vale.

Se zice că aceia care Îl au pe Hristos în inimă

nu obosesc pe cale!

O fi!

Dar eu cred că suferinţele

ar trebui să aibă, totuşi, o limită,

întrucât omul este fiinţă limitată!

Însuşi Sfântul Apostol Pavel,

într-un moment de oboseală cumplită,

a exclamat că i-ar fi mai de folos

să părăsească lumea aceasta atât de-mpietrită!

Probabil se săturase şi el de dânsa! …

De aceea mi-e o frică teribilă de oboseală! …

(2001, 26 octombrie)