CALVARUL POETULUI

Poetul merge la izvorul din crâng

şi stă acolo ore întregi,

reflectând şi compunând versuri.

Ne-poeţii s-au alarmat de aceasta

şi comentează, zicând:

- A înnebunit cutare:

Stă ore-ntregi la izvorul din crâng,

fără nici un rost,

ascuns în nemişcare!

- O fi vreun terorist!,

şi-au dat cu presupusul supervigilenţii

şi Poliţia a intrat în alertă maximă!

Căci Lumea noastră fragilă, de cristal,

se teme mai mult de poeţi,

decât de adevăraţii bandiţi,

corupţi, escroci, hoţi, “măgari” şi tâlhari.

Poetul şi Lumea -

două Lumi paralele,

care au prea puţine în comun.

Lumea,

hiperpreocupată de cele materiale,

a sărăcit spiritual

aşa încât,

la nivel planetar,

spiritul poetic s-a atrofiat în om,

vorbindu-se tot mai frecvent

de moartea poeziei, întrucât

poezia se reduce tot mai mult

la simple forme fără fond

care nu prezintă nici un interes

pentru publicul larg,

ci, eventual, doar pentru un cerc restrîns

de iniţiaţi - aristocraţi.

Doar ici, colo, câte un poet temerar

se mai încumetă uneori

să ia asupră-şi, în mod voluntar,

tarele psihice ale tuturor

făcându-le publice,

spre a-i sări Lumii în ajutor,

punându-i oglinda în faţă…

(2001, 16 octombrie)