Motto:
Binele şi răul sunt două drojdii contrare,
care se iau la întrecere asiduă
în dospirea aceleiaşi plămădeli …
Adam şi Eva aveau doi fii:
Cain şi Abel.
Abel, păstor de suflete,
Cain, un egoist,
care se îngrijea
doar de trupul său.
Într-o zi, ei s-au gândit
să aducă fiecare
jertfă lui Dumnezeu
din rezultatele cele mai bune
ale muncii lor.
Dumnezeu a privit cu plăcere
doar spre jertfa lui Abel.
Faţa lui Cain s-a posomorât.
Resentimentul pe care Eva îl resimţea
faţă de bărbatul ei
şi faţă de Dumnezeu
s-a implantat adânc
în subconştientul fiului ei,
într-un program amplificat
de dominaţie / distrucţie a Lumii.
Cain şi-a zis în sine:
“Eu sunt cel ce sunt!
Eu sunt aşa cum m-a creat Dumnezeu
şi cum m-au educat părinţii mei.
Respingându-mi jertfa,
pe mine mă respinge, în fapt, Dumnezeu!
De ce nu mă iubeşte Creatorul şi pe mine?
Şi-o fi dat seama, între timp,
că nu m-a proiectat bine
şi acum Se vede nevoit
să mă arunce la lada de gunoi
ca rebut al Creaţiei?
Oh ! El îmi ucide sufletul,
făcând din mine un om fără suflet,
căci, unde dragoste nu e, nimic nu e.
Omul, când simte că nu e iubit,
ori îşi pierde minţile, putându-se sinucide,
ori se transformă în fiară apocaliptică,
nădăjduind a dobândi tot ce-şi doreşte
prin forţă combinată cu viclenie.
Eu voi alege ultima soluţie!
Voi pendula spre polul sadic
al nucleului meu histrionic
şi mă voi răzbuna pe Dumnezeu
ucigându-l pe fratele meu,
cu riscul de a deveni
primul criminal anonim
din Istoria lumii.
Şi pentru ce să-mi fac probleme de conştiinţă?
Omul nu este stăpân nici pe trecutul, nici pe viitorul lui.
Sforile se trag în Ceruri.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu