Ostaşii, de asemenea, Îl batjocoreau,
Îi dădeau oţet şi-I ziceau :
«Noi, cei ce ne aflăm în slujba Cezarului, îţi relevăm
că toate stăpânirile omeneşti, inclusiv Cezarul,
sunt rânduite de Dumnezeu.
De aceea, cel ce se împotriveşte Cezarului,
se împotriveşte rânduielii puse de Dumnezeu
şi îşi va primi, negreşit, pedeapsa.
Noi, militarii, suntem îngerii Domnului
şi nu suntem de temut pentru o faptă bună,
ci pentru una rea.
Vrei, deci, să nu-ţi fie frică de stăpânire?
Fă binele şi vei avea laudă de la ea.
Dar, dacă faci răul, teme-te, că nu degeaba purtăm sabia!
Tu, însă, n-ai respectat rânduiala divină,
nici din îndemnul cugetului, nici de frică.
Ai fost mereu un răzvrătit, un înger decăzut.
Peste tot, pe unde ai umblat,
din Galileea până în Ierusalim,
poporul l-ai îndemnat
să nu plătească Cezarului bir
şi l-ai incitat mereu la răscoală,
subminând, astfel, puterea de stat.
Ba, mai mult, ai vrut să te proclami împărat,
să uzurpi, adică, tronul Cezarului,
să răstorni rânduiala divină!
Acesta-i delictul cel mai grav
pe care-l poate comite un om pe pământ.
De aceea ai primit osânda cea mai grea
şi ruşinea va plana veşnic asupra ta!
Pe alţii i-ai mântuit!
Dacă eşti Împăratul iudeilor, fă următoarea minune:
Dă-te jos de pe cruce, mântuindu-te astfel,
şi vom crede în tine!
Căci tu însuţi ne-ai îndemnat
să te punem la încercare!
Vezi că nu eşti în stare să faci ce-ţi cerem?
Iată dovada că eşti un Hristos mincinos,
Iată dovada că ai urmărit să duci poporul în rătăcire!
Aşa că pedeapsa aplicată ţi se cuvine!
Iisus Cel răstignit a luat cuvântul şi le-a zis:
- Scris este:
"Ale Domnului sunt cerurile şi pământul
cu tot ce este pe el,
căci El le-a creat".
Deci Dumnezeu este Stăpânul,
El este Proprietarul.
Dumnezeu i-a dat omului
pământul în arendă,
aşa că omul este arendaş,
nu Stăpân.
Însă omul a uzurpat
dreptul de proprietate al lui Dumnezeu
asupra Creaţiei Sale.
Ba, mai mult,
Cezarul s-a făcut stăpân
nu numai pe trupurile, ci şi pe sufletele oamenilor,
uzând de viclenie, minciună, corupţie,
forţă, intoleranţă, tiranie.
Lucrul acesta lui Dumnezeu nu i-a plăcut.
Şi M-a trimis pe Mine
să aduc Cezarul pe calea cea bună,
folosind ca mijloace
doar dragostea, facerea de bine
şi jertfa de Sine.
Şi, iată, Cezarul, în loc să se pocăiască,
a pus mâna pe Mine,
M-a batjocorit
şi M-a răstignit.
Dar Eu l-am iertat
şi M-am rugat
Tatălui ceresc
să-l ierte şi El,
fiindcă nu ştie ce face.
Pocăiţi-vă, deci, de această nelegiuire a voastră,
dacă vreţi să nu cădeţi sub Judecata divină,
care se va dovedi, în final, a fi
fără milă!
Că nici o stăpânire omenească
nu poate dăinui veşnic
uzând de viclenie, dezinformare, corupţie,
forţă, teroare şi bâtă.
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu