Unul din răufăcătorii răstigniţi împreună cu El
Îl ocăra, aruncându-I aceleaşi cuvinte de batjocoră
şi-I zicea:
- Noi, cei doi dizidenţi politici,
locotenenţii lui Baraba,
ne mai putând suporta asuprirea străină,
am pus mâna pe arme
şi am săvârşit o răscoală.
Dacă lovitura de stat reuşea,
am fi preluat puterea,
i-am fi declarat tâlhari pe asupritorii romani,
i-am fi alungat din ţară
şi am fi executat căpeteniile lor.
Dar, pentru că lovitura de stat
a eşuat,
lucrurile s-au petrecut exact invers:
noi am fost cei arestaţi,
declaraţi tâlhari
şi condamnaţi la moarte!
Fiindcă viaţa pe Terra e o junglă fiinţândă
după principiul: «Care pe care!»,
dreptatea fiind întotdeauna de partea celui mai tare.
Aşa că cel slab e găsit mereu vinovat
şi, în consecinţă, e stigmatizat
cu epitete umilitoare
şi condamnat la moarte.
Însă noi avem circumstanţe atenuante,
întrucât suntem oameni,
simpli muritori,
predispuşi veşnic la erori.
Dar tu, Fiul lui Dumnezeu,
cum se face că ai eşuat
în tentativa ta de a te proclama împărat,
spre a prelua comanda asupra lumii?
Nu eşti tu, Fiul lui Dumnezeu?
Eşecul acesta strecoară în inimi o îndoială:
Dacă, în adevăr, eşti Hristosul,
fă o minune:
Dă-te jos de pe cruce,
mântuieşte-te pe tine
şi mântuieşte-ne şi pe noi,
şi vom crede în tine!
Dar celălalt dizident l-a înfruntat, zicând:
- Noi am greşit pentru că,
vrând să instaurăm ordinea în lume,
am folosit, ca arme, pumnul şi bâta, fără raţiune.
Aşa că pedeapsa ce ne-au aplicat-o, pe drept ni se cuvine,
întrucât cel ce scoate sabia, de sabie va pieri.
În schimb, Omul Acesta,
urmărind să instaureze ordinea în lume,
a folosit, ca arme, doar dragostea, înţelepciunea,
toleranţa, raţiunea,
motiv pentru care a fost considerat a fi un dizident politic
mai periculos chiar decât suntem noi.
Şi, cu toate că n-a făcut nimănui nici un rău,
Se află sub aceeaşi osândă cu noi!
Tactica noastră a fost greşită:
Nu se poate instaura ordinea în lume,
nu putem construi un viitor sigur
prin pumn, intoleranţă, teroare şi bâtă.
Adevăr grăiesc ţie:
Ordinea în lume se va putea instaura
numai prin dragoste, toleranţă, raţiune, înţelepciune,
iar aceasta nu decurge rapid,
ci necesită foarte mult timp!
Drept urmare, zic ţie: Teme-te de Dumnezeu
şi nu cuteza să mergi la judecată cu Fiul Său!
Mai bine judecă-te pe tine
şi vei scăpa de Judecata divină!
Şi I-a zis lui Iisus:
- Doamne, când vei veni în slava Ta,
Te rog să mă pomeneşti şi pe mine
în Împărăţia Ta!
Răspunsu-i-a Iisus:
- Astăzi, adevăr grăiesc ţie:
Vei fi cu mine
în Rai! ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu