IOV (18)

Cap. 42 din Cartea lui Iov

Motto:

Drumul spre cunoaşterea lui Dumnezeu,

spre pocăinţă/mântuire, trece obligatoriu prin Labirint,

ca experienţă personală, la limită.

Labirintul este Laboratorul tainic în care Dumnezeu

metamorfozează dizarmonia omului în armonie,

aşa că, în final, orice rău lucrează spre binele omului.

Iov a răspuns Domnului, zicând:

- “Iată, eu sunt prea mic ca să-Ţi răspund.

Îmi pun mâna la gură şi tac.

Am vorbit odată, de două ori, şi nu voi mai adăuga nimic.

Ştiu că Tu poţi totul

şi că nimic nu poate sta împotriva gândirii Tale.

Da, am vorbit fără să le înţeleg, am vorbit despre minuni

care sunt mai presus de mine şi nu le pot pricepe.

Urechea mea auzise vorbindu-se despre Tine,

dar acum ochiul meu Te-a văzut.

De aceea mi-e scârbă de mine

şi mă pocăiesc în ţărână şi cenuşă”.

Atunci Domnul i-a zis lui Elifaz din Teman:

- “Mânia Mea s-a aprins împotriva ta

şi a celor doi prieteni ai tăi,

pentru că n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine

cum a vorbit robul Meu, Iov.

Luaţi acum şapte viţei şi şapte berbeci,

duceţi-vă la robul meu, Iov,

şi aduceţi o ardere de tot pentru voi.

Robul Meu, Iov, să se roage pentru voi.

Din dragoste pentru el, nu vă voi face după nebunia voastră,

căci n-aţi vorbit aşa de drept despre Mine

cum a vorbit robul Meu, Iov”.

Cei trei prieteni ai lui Iov s-au dus şi au făcut

aşa cum le spusese Domnul.

Şi Domnul a ascultat rugăciunea lui Iov.

Domnul a adus pe Iov iarăşi în starea de la început

şi i-a întors îndoit tot ce avusese mai înainte.

Iov a mai trăit după aceea o sută patruzeci de ani

şi a văzut pe fiii şi nepoţii săi până la a patra generaţie.

Şi Iov a murit bătrân şi sătul de zile ...