IOV (17)


(Cap. 38-41 din Cartea lui Iov)



Motto:

Dumnezeu Se revelează pe Sine omului

doar în mijlocul furtunii sufleteşti

pe care acesta o trăieşte intens în Labirint.




În vremea aceasta, Dumnezeu

asculta tot ce discuta Iov cu prietenii săi

şi scria în ceruri o carte de aducere-aminte.


Niciunul dintre ei nu ştia, însă, aceasta.


Domnul nu era de negăsit,

ci Se afla în centrul furtunii sufleteşti ce-l bântuia pe Iov.


La momentul potrivit,

Domnul i-a răspuns lui Iov din mijlocul furtunii:


- Cine este cel ce Îmi întunecă planurile

prin cuvântări deşarte?


Încinge-ţi mijlocul ca un viteaz,

ca Eu să te întreb, iar tu să-Mi dai învăţătură!


Unde erai tu când am întemeiat pământul?


Cine i-a hotărât măsura, ştii?

Sau cine a întins peste el lanţul de măsurat ?


Ştii tu pe ce sunt aşezate temeliile pământului,

sau cine i-a pus piatra din capul unghiului

când stelele dimineţii izbucneau în cântări de bucurie

şi fiii lui Dumnezeu scoteau strigăte de veselie?


Cine a pus hotar mării, zicându-i:

Până aici te vei întinde,

aici se va sfărâma trufia valurilor tale”?


Ţi s-au deschis vreodată porţile morţii,

sau ai văzut tu porţile umbrei morţii?


Vorbeşte, dacă ştii toate acestea!


Unde este calea care duce la locaşul luminii

şi unde îşi are întunericul locuinţa?


Ştii, căci atunci erai născut

şi numărul zilelor tale este foarte mare!


Cunoşti tu legile cerului

şi poţi tu să faci să se întâmple pe pământ

ceea ce este scris în ele?


Poţi tu să înnozi legăturile Pleiadelor

sau să dezlegi lanţurile Orionului?


Tu faci să iasă semnele zodiacului

şi tu cârmuieşti Carul Mare?


Poţi tu să porunceşti fulgerelor,

sau se află ele la dispoziţia ta, zicându-ţi: “Iată-ne!”?


Tu ai creat animalele şi tu te îngrijeşti de hrana lor?


Poţi tu să prinzi Leviatanul cu undiţa

sau să-i legi limba cu o frânghie?

Te încrezi tu în el ca să-i laşi în grijă munca ta,

pentru că puterea lui este mare?

Nimeni nu este atât de îndrăzneţ ca să-l întărâte!


Cine este atât de nechibzuit să Mă înfrunte în Faţă?


Îi sunt, oare, cuiva dator cu ceva ca să-i plătesc?


Tot ce se află sub ceruri este al Meu!

N-am, oare, dreptul să fac ce vreau cu cele ale Mele?

Încinge-ţi mijlocul, ca un viteaz,

ca Eu să te întreb şi tu să Mă înveţi!


Vrei să nimiceşti până şi dreptatea Mea

şi să Mă osândeşti ca să-ţi scoţi dreptatea?


Ai tu un braţ ca al lui Dumnezeu

şi un glas de tunet ca al Lui?


Smereşte-i cu o privire pe cei trufaşi,

ascunde-i pe toţi împreună în ţărână

şi atunci voi lăuda şi Eu puterea dreptei tale!


Eşti încredinţat tu,

care vorbeşti împotriva Celui Atotputernic?


Tu, care mustri pe Dumnezeu,

mai ai vreun răspuns de dat? ...



Niciun comentariu:

Trimiteți un comentariu