Să ne-nţelegem bine:
Nu pe poeţii de curte îi deplâng eu,
fiindcă ei sunt răsplătiţi de viaţă cum se cuvine
pentru "meritele" lor.
Eu îi deplâng pe cei ce se-aseamănă cu Ovidius,
pedepsitul cu surghiun,
pentru că a îndrăznit să se îndrăgostească
de o fată bălaie, de sorginte zeiască,
ce nu-i era sortită lui.
Şi, sărmanul, şi-a dat sufletul
după ce şi-a vărsat tot of-ul în poezii,
departe de patria lui, de iubita lui,
la capătul Lumii,
pe ţărmul Pontului Euxin.
Eu îi deplâng pe cei ce se aseamănă cu Eminescu,
îndrăgostitul împiedecat să se căsătorească
din teama egoistă că s-ar putea să-i secătuiască
dumnezeiescul talent de a ne încânta cu poezii,
după care a fost stigmatizat ca fiind sifilitic / nebun ...
Eu îi deplâng pe poeţii care,
îndrăznind să apere, cu pana, drepturile omului,
au putrezit în puşcării …
Fie-le, sărmanii, ţărâna uşoară,
că multe trebuie să mai îndure
oricine vrea să lase un semn pozitiv
al trecerii sale
prin Această Lume! …
(2003, 15 ianuarie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu