RĂSTIGNIREA FIULUI LUI DUMNEZEU

Pilat a poruncit mai întâi soldaţilor săi

să-L bată pe Iisus cu un bici prevăzut cu plumbi şi cârlige,

spre a-I zdrobi carnea şi a I-o smulge.

Apoi a poruncit să-L răstignească.

I-au confecţionat o cruce grea, de lemn,

pe care, punându-I-o în spinare,

n-a mai putut s-o ducă. Şi a căzut sub ea.

Atunci l-au obligat pe Simon din Cirene să-L ajute.

Asistăm la un spectacol cutremurător:

Creatura Îl ajută pe Creator

să-şi ducă, pe Cale, crucea Sa.

O mare mulţime de oameni mergea înainte-I

şi o mare mulţime mergea după El,

iar femeile Îl plângeau şi Îl boceau.

Din cauza loviturilor cu biciul,

atât de schimonosită Îi era faţa,

atât de deosebită Îi era înfăţişarea de a fiilor oamenilor,

încât, pentru mulţi, a fost o pricină de groază.

Ajungând la Golgota,

I-au dat să bea vin amestecat cu smirnă şi fiere,

dar, când l-a gustat, n-a vrut să bea.

Iisus S-a rugat, în timp ce-L răstigneau, zicând :

“Tată, iartă-i, că nu ştiu ce fac!”

Cine a crezut ceea ce ni se vestise?

Cine a cunoscut braţul Domnului?

El a crescut înaintea lui Dumnezeu ca o Odraslă slabă,

ca un Lăstar ce iese din pământ uscat.

N-avea nici frumuseţe, nici strălucire, ca să ne atragă

şi înfăţişarea Lui n-avea nimic care să ne placă.

Dispreţuit ca cel mai de pe urmă dintre oameni,

om al durerii, obişnuit cu suferinţa,

era aşa de dispreţuit că îţi întorceai faţa de la El,

şi noi nu L-am băgat în seamă.

Dar El suferinţele noastre le-a purtat

şi cu durerile noastre S-a împovărat,

iar noi am crezut că este pedepsit,

lovit şi smerit de Dumnezeu.

Dar El era străpuns pentru păcatele noastre,

zdrobit pentru fărădelegile noastre.

Pedeapsa care ne dă pacea a căzut peste El,

şi prin rănile Lui ne-am vindecat.

Noi rătăceam cu toţii ca nişte oi,

fiecare mergea pe propria lui cale,

dar Domnul a făcut să cadă asupra Lui

nelegiuirea noastră, a tuturor.

Când a fost chinuit şi asuprit, nu şi-a deschis gura,

ca un miel care-l duci la măcelărie,

ca o oaie mută înaintea celor ce o tund.

El a fost luat prin apăsare şi judecat.

Dar cine din cei de pe vremea Lui a crezut

că El a fost şters de pe pământul celor vii şi lovit de moarte

pentru păcatele poporului meu?

Groapa Lui a fost pusă între cei răi

şi mormântul lui la un loc cu cel bogat,

măcar că nu săvârşise nici o fărădelege

şi nu se găsise nici un vicleşug în gura Lui.

Domnul a găsit cu cale să-L zdrobească prin suferinţă ...

Dar, după ce îşi va da viaţa ca jertfă pentru păcat,

va vedea o sămânţă de urmaşi, Îşi va lungi viaţa,

şi lucrarea Domnului va propăşi în mâinile Lui.

Va vedea rodul muncii sufletului Său şi Se va înviora.

Prin cunoştinţa Lui, Servul Meu Cel neprihănit

va pune pe mulţi oameni într-o stare după voia lui Dumnezeu,

luând asupra Sa povara nelegiuirilor lor.

De aceea Îi voi da partea Lui la un loc cu cei mari

şi va împărţi prada cu Cei Puternici,

pentru că S-a dat pe Sine Însuşi la moarte

şi în rândul celor fărădelege a fost numărat;

pentru că a purtat păcatele multora,

şi S-a rugat pentru cei vinovaţi.

Căci dacă n-a cruţat Dumnezeu pe îngerii care au păcătuit,

ci i-a aruncat în Adânc,

dacă n-a cruţat El lumea veche,

ci a nimicit-o prin potop,

dacă n-a cruţat nici pe Fiul Său,

în Care nu s-a găsit păcat,

ci L-a dat la moarte pentru mântuirea neamului omenesc,

cum îi va cruţa, oare, pe cei ce nu cred în jertfa

şi în învierea Sa din morţi? ...