STATUTUL POETULUI

Motto:

Poporul care nu mai iubeşte poezia

are un suflet mort.

I

Poetul este o floare

ce se deschide

spre comunicare.

Poetul este un lacăt

ce se deschide

prin des-cifrare.

Poetul este înaltă simţire

ce se deschide

spre dăruire.

Nefericit ce-şi refulează

eşecul în dragoste

scriind poezii.

"Exhibiţionist"

ce-şi etalează trăirile

publicând poezii.

Filantrop ce se jertfeşte pe sine,

spre a-i eleva spiritual

pe semenii săi …

II

Trăiesc într-o Lume paradoxală,

care-i marginalizează pe poeţi

cât timp aceştia se află în viaţă,

iar după moarte, unora dintre ei,

li se ridică statui.

De pildă,

terrienii în general

şi românii în special,

ar fi fost mult mai săraci spiritual

fără Eminescu.

Dar noi,

noi ce-am făcut pentru Dânsul

cât timp s-a aflat în viaţă? …

Iată ce-am făcut:

L-am ajutat să moară mai curând

sărac şi ne bun,

pentru frumoasa vină că a fost

cel mai român dintre români!

Ba, mai mult, unii dintre noi

nici după moarte nu-l lasă să se odihnească,

ci continuă să-i batjocorească

memoria …

III

Poetul este truditorul ce-şi mistuie creierul

spre a reda esenţe nepieritoare

în imagini poetice, grăitoare,

în timp ce restu-şi trăiesc viaţa din „plin” .

Poetul este privatizatul falimentar,

producător şi proprietar de cultură,

ce rabdă cumplit de foame

pentru a strânge fondurile necesare

spre a-şi publica „măiastra-i operă”

pe banii lui,

operă care, din păcate,

nu-i trebuieşte nimănui.

Este Badea Cârţan-ul medieval

ce-şi ia publicaţiile în spinare,

pleacă cu ele prin ţară

şi-i întreabă pe cei întâlniţi în cale:

- Domnilor, nu doriţi, cumva, să cumpăraţi poezii?

- Nu, domnule, mulţumim!

- Domnilor, gândiţi-vă, vă rog, că trebuie să trăiesc si eu

din rezultatul muncii mele! …

I se răspunde de la obraz:

- Măi, omule, măi!

Tu n-ai altceva mai bun de făcut?

Dacă vrei să faci avere,

lasă-te de poezii!

Apucă-te de furat,

de minţit şi de’nşelat

(cum facem şi noi)

şi-ai să vezi c-o să-ţi revii!

Poeziile nu ţin de foame!

Ele-ţi lipesc burta de şale,

te fac să dai în nebunii!

- Atunci vi le dau pe gratis,

că eu nu le-am scris doar pentru mine!

Poetul este grav admonestat:

- Măi omule, pe ce lume trăieşti?

Oare, tu n-ai observat

că romantica vreme

când tot românul se năştea poet

a apus demult?

Tu nu vezi că acuma nimeni nu mai citeşte poezii?

Acum Românul are alte preocupări!

Aşa că: Marş de aici!

Auzind acestea, poetul şi-a făcut şapte cruci

şi a exclamat

stupefiat:

- Oh, mi-e o frică teribilă de Lumea aceasta, care

s-a dezumanizat, s-a bestializat,

din cauză că spiritul poetic s-a atrofiat

într-însa…

(2002, 27 noembrie)