TERATOPHOBIE

Mi-e o teamă teribilă de orice fel de monştri!

Mi-e o teamă teribilă de dinozauri / balauri,

chiar dacă au dispărut de mult de pe scena Lumii.

Când le văd poza în cărţi,

mă cuprinde un fior de moarte.

Mi-e teamă teribilă de oamenii cu cap de bou

(în literatura cultă le zice minotauri),

fiindcă unii ca aceştia au capul plin

cu tot felul de prejudecăţi.

Mai uşor este să muţi Pământul de pe orbită

decât să-l determini pe unul dintr-aceştia

să renunţe măcar la una

din ideile sale fixe!

Ei te urmăresc în Labirint

şi te-nspăimântă cu răgetele lor

până te prind, te sfâşie, te mănâncă.

Mi-e teamă de oamenii cu trup de armăsar şi cap de om

(pe greceşte le zice centauri),

căci ei nechează tot timpul

după nevasta aproapelui lor.

Unul dintr’aceştia a sedus-o pe soţia lui Heracle,

pricinuind moartea marelui erou.

Ce să mai zic de oamenii cu cap de câine,

de oamenii-şerpi, oamenii-păienjeni, oamenii-lupi,

de satirii cu barbă şi copite de ţap,

ce fugăresc nimfele-n pădure,

sau de pitici, grifoni şi gorgone

şi de toate celelalte forme de monştri

de la care specia omenească a moştenit anumite apucături,

căci mi-ar trebui o zi întreagă doar să-i enumăr.

Oh, mi-e o teamă teribilă de monştri! ...

(2001, 4 noiembrie)