Mi-e o teamă teribilă să scriu,
mai ales cărţi.
Dacă mă încumet să critic
nedreptăţile naţionale sau sociale,
îmi fac duşman de moarte omul de pe pământ
şi pot fi acuzat că sufăr de delir de persecuţie,
riscând să fiu exilat, închis, internat
şi chiar asasinat!
Căci, în toate timpurile,
de nimic nu s-au temut mai-marii Lumii mai mult
decât de scriitorii şi de poeţii
care critică nedreptăţile sociale sau naţionale.
Periculos lucru este să ţi-i faci duşmani pe oameni
din cauza scrisului!
Oricât m-aş autocenzura,
tot e posibil să-mi mai scape vreun cuvânt
care să nu le fie pe plac.
Dacă mă apuc să scriu cărţi
în care să laud neamul omenesc,
asemănându-l cu Demiurgul
sau chiar substituindu-l Demiurgului,
acesta-i un fapt infinit mai grav
căci, deşi place oamenilor, pe pământ,
mi-L fac duşman de moarte pe Însuşi Dumnezeu din Cer,
Care poate să-mi ucidă nu numai trupul,
precum oamenii,
ci şi sufletul,
aruncându-mi-l în focul veşnic al gheenei!
Iată-mă între ciocan şi nicovală
şi nu ştiu cum să mă împart!
De aceea, mi-e o frică teribilă să scriu,
mai ales cărţi! ...
(2001, 3 noembrie)
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu