Ghilgameş

Ghilgameş, celebrul rege din străvechiul Uruk,

a fost creat de zeii cei mari.

El era un voinic cu statura de unsprezece coţi

şi lărgimea pieptului de nouă palme.

Zeii i-au dăruit o înfăţişare desăvârşită

şi i-au hărăzit să fie un viteaz fără seamăn.

Două treimi dintr-însul erau divine

şi o treime se trăgea din oameni.

Umbletul său era semeţ, asemenea unui taur,

iar izbitura armelor sale nu avea rival.

El ţinea în mâinile sale toată puterea Uruk-ului,

pentru că era dictator.

Ghilgameş a inventat ”dreptul” omului de a stăpâni peste semenii săi,

instaurând, astfel, sclavagism / comunismul,

adică exploatarea omului de către om.

El a construit primul lagăr din istoria omenirii,

împrejmuind Uruk-ul cu zid înalt de cărămidă arsă.

Îşi trezea supuşii în sunet de tobă

şi îngrămădea asupra lor corvezi peste corvezi,

chinuindu-i zi şi noapte, fără încetare.

Păstorul oamenilor nu se îndura să lase nici un fiu părintelui,

întinzând mreji pentru prinderea tinerilor trebuincioşi

cetăţii şi nevoilor sale.

El nu lăsa pe nimeni să se bucure de femeia pe care o iubea,

iar la nunţi era primul care cinstea miresei o răpea.

Oamenii erau profund nemulţumiţi,

dar nu aveau cui să se plângă,

pentru că pe pământ nu se afla nici un om

- poliţist, procuror sau judecător –

care să-i poată sta împotrivă regelui Ghilgameş.

Atunci oamenii au invocat mila şi ajutorul zeilor din cer,

punându-şi toată speranţa într-înşii

în facerea dreptăţii,

dacă nu în lumea aceasta,

măcar după moarte.

Aşa s-a născut Religia.

Rânduielile sociale instituite de regele Ghilgameş

au suferit de-a lungul mileniilor doar modificări de faţadă,

ele rămânând, în esenţă, aceleaşi

până în ziua de azi.

Regele Ghilgameş a văzut totul până la marginile lumii,

pentru că a călătorit foarte mult.

El a ştiut totul şi a cunoscut totul,

pentru că avea acces la informaţii.

A pătruns taina tuturor lucrurilor,

pentru că era inteligent.

S-a împărtăşit din toată înţelepciunea lumii,

pentru că era sârguincios.

A văzut ceea ce era tăinuit,

pentru că zeii i-au dăruit înţelepciune.

A depăşit graniţele cunoaşterii omeneşti

pentru că a cunoscut ceea ce a rămas oamenilor ascuns.

A fost primul istoric al lumii,

pentru că a dat în vileag vremurile de dinainte de Potop.

A fost un Mare Iniţiat,

pentru că a trudit şi a suferit, străbătând Drumul cel Lung.

El a săpat pe o stelă, în piatră,

toate frământările sale,

spre aducere aminte,

mărturie peste milenii,

spre a afla şi noi, cei de azi,

ce a fost în urmă cu cca cinci mii de ani ...