Cei patru ostaşi, după ce L-au răstignit pe Iisus,
s-au comportat precum tâlharii de drumul mare:
I-au luat hainele, le-au făcut patru părţi
şi le-au împărţit între ei: câte o parte pentru fiecare.
I-au luat şi cămăşa,
care era dintr-o singură ţesătură,
fără cusătură,
şi au zis între ei :
“Să n-o sfâşiem, ci să aruncăm sorţii:
ei să hotărască a cui să fie”.
Apoi au şezut jos şi-L păzeau.
Iată ce au făcut ostaşii.
Hristos Cel răstignit a zis, atunci, în Sine:
« Dumnezeule, Dumnezeule, pentru ce M-ai părăsit,
pentru ce Te depărtezi fără să Mă ajuţi
şi fără să asculţi plângerile mele?
Strig ziua, Dumnezeule, şi nu-mi răspunzi,
strig şi noaptea şi tot n-am odihnă.
Totuşi, Tu eşti Cel Sfânt
şi Tu locuieşti în mijlocul laudelor lui Israel.
În Tine se încredeau părinţii noştri
şi Tu îi izbăveai,
strigau la Tine
şi nu rămâneau de ruşine.
Dar eu sunt vierme, nu om,
am ajuns de ocara oamenilor
şi dispreţuit de popor.
Toţi cei ce mă văd îşi bat joc de mine
îşi deschid gura, dau din cap şi zic :
“S-a încrezut în Domnul! Să-l mântuiască Dumnezeu,
să-l izbăvească, dacă-l iubeşte!”
Da, Tu m-ai scos din pântecele mamei,
m-ai pus sub paza Ta:
din pântecele mamei mele ai fost Dumnezeul meu.
Nu Te depărta de mine, că s-apropie necazul,
şi nimeni nu-mi vine în ajutor.
O mulţime de tauri sunt împrejurul meu,
nişte tauri din Basan mă înconjoară.
Îşi deschid gura împotriva mea
ca un leu care sfâşie şi răcneşte.
Am ajuns ca apa care se scurge
şi toate oasele mi se despart;
inima-mi s-a îngălbenit ca ceara
şi se topeşte înăuntrul meu.
Puterea mi se usucă precum lutul
şi limba mi se lipeşte de cerul gurii :
m-ai adus în ţărâna morţii.
În lumea aceasta chiar şi câinii
mă percep ca monstru:
mă înconjoară, dau târcoale împrejurul meu,
mi-au străpuns mâinile şi picioarele,
aşa că toate oasele aş putea să mi le număr.
Ei, însă, pândesc şi mă privesc;
îşi împart hainele mele între ei
şi pentru cămaşa mea aruncă sorţi.
Dar Tu, Doamne, nu Te depărta!
Tăria mea, vino degrabă în ajutorul meu,
scapă-mi viaţa din ghiarele câinilor!
Scapă-mă din gura leului
şi scoate-mă din coarnele bivolului!
Voi vesti Numele Tău fraţilor mei
şi Te voi lăuda în mijlocul adunării.
Că Tu nu dispreţuieşti, nici nu urăşti
necazurile celui nenorocit,
şi nu-Ţi ascunzi Faţa de el când strigă către Tine.
În adunarea cea mare Tu vei fi pricina laudelor mele,
şi-mi voi împlini juruinţele în faţa celor ce se tem de Tine.
Cei săraci vor mânca şi se vor sătura,
cei ce caută pe Domnul Îl vor lăuda,
veselă le va fi inima pe vecie!
Toate marginile pământului îşi vor aduce aminte
şi se vor întoarce la Domnul;
toate familiile neamurilor se vor închina înaintea Ta,
că a Domnului este Împărăţia:
El stăpâneşte peste neamuri.
Toţi cei puternici de pe pământ
vor mânca şi se vor închina şi ei.
Înaintea Lui se vor pleca toţi cei ce se pogoară în ţărână,
toţi care nu pot să-şi păstreze viaţa.
O sămânţă de oameni îi va sluji
şi se va vorbi despre Domnul către cei ce vor veni după ei.
Aceştia vor veni şi vor vesti dreptatea Lui,
vor vesti lucrarea Lui poporului care se va naşte» ...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu