IOV (13)

Cap. 20; 21 din Cartea lui Iov

Motto:

Cei de afară nu pot crede în existenţa vieţii de după viaţă,

chiar dacă cred în existenţa lui Dumnezeu.

(Ţofar din Naamah, al doilea psihoterapeut,

n-a receptat cum se cuvine

revelaţia lui Iov

privitoare la învierea din morţi

şi la Judecata de apoi,

pe care le-a considerat nebunie!

El a rămas fixat pe vechea idee

a nimicirii totale, definitive, prin moarte,

a omului păcătos,

ceea ce dovedeşte că Ţofar era un psihoterapeut

conservator sau dogmatic.

El a luat cuvântul şi a zis):

- Am auzit o învăţătură nouă

care mă scoate din sărite;

acum pornirea vijelioasă a duhului meu

mă face să răspund.

De la Facerea lumii se ştie,

de când omul a fost aşezat pe pământ,

că nimicirea celui rău este veşnică,

el ne mai revenind niciodată la viaţă.

Aşa că, dragul meu Iov,

chiar dacă te-ai înălţa până la ceruri

şi capul ţi-ar ajunge la nori,

pieirea ta va fi pentru totdeauna,

aşa cum pier şi excrementele tale!

Vei zbura în Neant ca un vis,

vei pieri pe veci ca o vedenie de noapte,

vei fi ca şi cum niciodată n-ai fost !

Iată, hrana ta în măruntaiele tale se strică

şi o scuipi sub formă de venin de aspidă!

Averea pe care ai înghiţit-o, acum o verşi :

Dumnezeu ţi-o dă afară din pântece.

Ai supt venin de năpârcă, veninul de năpârcă te ucide!

Acum dai înapoi ce-ai câştigat pe nedrept,

căci i-ai asuprit pe săraci şi i-ai lăsat să piară,

ai dărâmat case şi nu le-ai rezidit.

Lăcomia ta n-a cunoscut margini,

de aceea, acum, floarea ta s-a ofilit.

Când bogăţia ţi-a ajuns la culme,

nenorocirea a căzut dintr-odată peste tine.

Ca să te sature, Dumnezeu ţi-a trimis

o ploaie de săgeţi.

Un foc neaprins de oameni te mistuie neîncetat.

Cerurile îţi vor dezveli fărădelegea

şi pământul se va răscula împotriva ta.

Veniturile casei tale se vor pierde,

vor pieri în ziua mâniei lui Dumnezeu.

Aceasta este soarta pe care Domnul

o hărăzeşte celui rău,

aceasta este moştenirea

pe care i-o hotărăşte Cel Atotputernic.

În asemenea condiţii

cum zici tu că Îl vei mai vedea vreodată pe Dumnezeu

şi că îţi va fi binevoitor?

Iov, luând cuvântul, astfel a grăit :

- O, Ţofar, cât eşti de rătăcit,

căci tu ai pierdut contactul cu realitatea

şi îmi vorbeşti ca din cărţi.

Priveşte în juru-ţi, dacă poţi,

şi vei observa

că, de multe ori, viaţa nu se potriveşte

cu ceea ce scrie în cărţi!

Voi credeţi că doar eu sunt lipsit de armonie,

când colo, întreaga omenire e plină de dizarmonie.

Iată, viaţa demonstrează din plin

că răii trăiesc, nu sunt nicidecum nimiciţi,

îmbătrânesc, sporind mereu în putere;

sămânţa lor se întăreşte şi odraslele lor propăşesc,

pacea domneşte în casele lor, fără umbră de temere,

nuiaua lui Dumnezeu niciodată nu-i loveşte,

taurii lor sunt plini de vlagă şi prăsitori,

juncanele lor zămislesc şi nu avortează,

muzici le cântă la ureche în timp ce petrec la ospăţ,

îşi isprăvesc zilele în fericire

şi coboară cu pace în împărăţia celor morţi.

Şi tocmai ei Îi ziceau lui Dumnezeu:

- “Pleacă de la noi! Nu vrem să cunoaştem căile Tale!

Cine este Cel Atotputernic să-I slujim, şi ce folos avem

să-I înălţăm rugăciuni?”

Spune-mi, Ţofar, nu sunt ei în posesia fericirii?

Departe de mine sfatul celor răi!

Vei zice că Dumnezeu păstrează pedeapsa

pentru fiii lor !

Dar pe el, pe nelegiuit, ar trebui Dumnezeu să-l pedepsească!

Ce-i mai pasă lui ce va fi casa lui după el,

după ce numărul zilelor i s-a împlinit?

Nelegiuitul moare înconjurat de pace şi fericire,

iar cel neprihănit moare cu amărâciune în suflet;

şi amândoi adorm în ţărână,

amândoi sunt mâncaţi de viermi.

Voi vă lăsaţi călăuziţi de ideea preconcepută

că apăsătorii sunt imediat nimiciţi de Dumnezeu!

Cât de amarnic vă-nşelaţi!

Priviţi realitatea!

Cel rău este cruţat în ziua nenorocirii,

el scapă în ziua mâniei!

Dumnezeu îi iubeşte mai mult pe torţionari

decât pe victime!

El îi protejază pe asasini

să nu fie traşi la răspundere

şi-i dă la moarte pe sfinţi !

Şi Însuşi Dumnezeu l-a creat pe cel rău

pentru ziua pierzării!

Cine îl mustră în faţă pe cel rău pentru purtarea lui?

Cine îl răsplăteşte pentru tot ce a făcut?

Este dus la groapă

şi i se pune o strajă la mormânt;

ţărâna îi este mai uşoară,

căci o mulţime de oameni merge după el

şi o mulţime îi merge înainte.

Atunci pentru ce îmi daţi mângâieri deşarte?

Ce mai rămâne din cuvintele voastre

decât înşelăciune, viclenie? ...